Ieri,pentru a doua oara a trebuit sa merg sa imi vizitez un frate la inchisoare....Nu imi este rusine ca se afla acolo,nu imi este nici mila pentru ca o merita,dar totusi imi este dor de el in libertate sa bem o bere sau sa jucam un fotbal ,sa facem un bolt ,poker si orice alte tampenii faceam ca sa ne divertim...
Cu toate ca nu este un exemplu pentru societate,pentru mine e cu adevarat un exemplu de om prin felul in care a reusit sa se monteze si sa accepte greseala pe care a facut-o etaland de fiecare data zambetul lui specific atunci cand ne vedem,spiritul lui umoristic si taria prin care transmite stapanire de sine,felul prin care a invatat sa aprecieze libertatea si placerea de a face lucruri minore de care acum este privat.
Daca exista probabil o parte buna in tot necazul asta ,este aceia ca va invata sa aprecieze mai mult viata si sa nu ajunga la acele regrete despre care vorbeam in articolul anterior(http://iuliananghel.blogspot.ro/2013/04/regrete.html)
Sper ca fiecare dintre noi sa invete ceva din aceasta scriere,pentru ca un singur moment in care ai incalcat legea te poate duce in intunericul parca ascuns de dupa gratii,intunericul care te priveaza de micile bucurii pe care acum poate nu le apreciem asa de mult.
Am facut aceasta scriere in speranta ca oricine stie si intelege aceasta etapa urata din viata unui om,o sa gandeasca de doua ori inainte de a face o prostie care il poate costa libertatea.
Sa aprecieze fiecare prieten de langa el pentru ca este posibil sa ajunga acolo si sa fie uitat de lumea care alta data il cauta sa bea o bere sau macar sa il salute.
Aveti grija ca puteti fi chiar voi cei uitati in intuneric....
au trecut doar vreo 3 ore de cand "prevesteam" o activitate intensa si uite ca nu intarzie deloc sa apara rand pe rand tot mai multe ganduri profunde care te marcheaza sau te definesc pe tine ca persoana.O poveste ca cea de mai sus lasa amprente puternice si poate de multe ori nu atat de adanci asupra celor din spatele gratiilor cat persoanelor aflate de partea cealalta .Acei oameni care ii iubesc neconditionat pe cei condamnati si care poate nu inteleg ce greseala au facut ca sa fie privati de libertatea de a imparti momente de bucurie cu dragii lor prieteni sau membrii din familie.
RăspundețiȘtergere