miercuri, 10 aprilie 2013

Cum ar fi?


       Cum ar fi sa avem un loc doar al nostru in care sa ne putem ascunde de lume si unde sa nu ajunga nimeni niciodata? Sa faci tot ce vrei fara sa iti fie rusine ca te vede cineva, sau ca acel cineva te va critica nestiind ce simti sau vrei sa exprimi?

Cum ar fi sa fii cu persoana iubita undeva, unde toate visele voastre sa prinda contur si toata iubirea pe care o purtati sa creeze un scut prin care sa treaca doar razele soarelui?
Multe sunt momentele in care simti nevoia ca tu si persoana iubita sa va rupeti de realitate si sa creati o lume in care totul sa fie asa cum vreti voi sa fie.Ca intr-un joc de Sims, sa poti crea case, sa faci copii sau sa adopti un caine, iar atunci cand te-ai saturat sa poti sterge si sa incepi sa creezi altceva.
Sa fii la mare, dupa o noapte de dansuri si bautura, sa-ti iei de mana jumatatea si sa mergeti la hotelul in care v-ati cazat,sa iesiti pe balcon si sa va mangaiati in adierea vantului. Chiar daca in imprejurimi incepe agitatia de a doua zi cu oameni care merg catre plaje si masini care isi cauta locuri de parcare sau muzica care se aude dinspre plaja,voi sa nu auziti nimic,sa simtit doar adierea vantului si sa va impartasiti cele mai sensibile ganduri. Sa va marturisiti admiratia prin intamplari din viata fiecaruia care va fac sa pareti vulnerabili ,dar totusi atat de romantici.
Sa creati un bol de sticla in jurul vostru si sa va rostogoliti fara sa simtiti macar un moment ameteala ramasa de peste noapte din cauza aburilor de bautura si a starii de betie care zace in voi.

Cum ar fi sa cunosti pe cineva atunci cand te simti singur, care sa iti ofere ocazia sa te destainui fara niciun fel de scrupule, sa te faca sa dai jos masca de om serios, sa te faca sa pari un copil atunci cand te ia in brate stiind ca asta e tot ce ai nevoie.

Toate astea sa se intample fara sa te trezesti si sa spui ca ai visat.Cum ar fi.....?

....iar am visat!


3 comentarii:

  1. Ceea ce cauți există. Se numește curaj. Curajul de a face toate acestea fără să îți pese de trecătorii care doar pot comenta pe moment.

    Nimic nu te oprește să faci ceea ce simți atâta timp cât ceea ce faci nu face rău cuiva.

    Trăiește emoțiile, am învățat să fac asta. Îți amintești mai ușor ce ai făcut din ce ai visat decât țin minte cei care nu te lasă să faci ceva cu comentariile lor. Peste 2 luni ei uită că au comentat aiurea, tu nu uiți că ai ratat o ocazie..

    Deci, ce ai nevoie e curajul de a face pasul până la capăt ce simți. Acesta e scutul tău ce te separă de lumea care nu te spijină.

    RăspundețiȘtergere
  2. Cred ca stau de vreo 5 minute ca sa-mi pun ideile in ordine si sa-ti las un comentariu....puteam foarte bine sa-ti scriu trei vorbe pe facebook si sa te laud pentru blog.
    Dar aleg sa-ti scriu aici si sa-ti spun ca nu trebuie sa-ti pese de ceea ce spun altii despre tine, ce vorbesc pe la spatele tau sau cat de dulci iti sunt in fata.
    Tu trebuie sa fii tu insuti si sa faci ceea ce vrei sa faci pentru ca altfel o sa ajungi sa regreti ceea ce nu ai facut. Am fost si eu acolo, dar am reusit sa ajung la starea la care tu, dupa cum ai si spus, visezi...
    Oricum, iti admir curajul pe care il ai pentru ca ai ales sa-ti impartasesti ideile cu restul lumii...(sincer intotdeauna am vrut sa stiu ce gandesti :D )...

    RăspundețiȘtergere
  3. imi este greu sa ma destanui prin scris....imi este greu si in viata de zi cu zi,dar totusi incerc sa adun aprecierile de genul pentru ca lumea sa inteleaga ca orice vis are o rezolvare din partea altcuiva .

    RăspundețiȘtergere