Povestind cu Mosu'(Borcanul)

 Barba alba, par valvoi si ochii obositi ...
 Il si vad.... tigara din foi de tutun cules din gradina , plantat si muncit cu propriile maini.
 Pufaind tigara incepuse sa-mi povesteasca lucruri de viata, iar eu foarte acaparat de mediul care se crease mi-am proptit barbia-n palme si l-am fixat cu privirea pentru a nu pierde niciun gest:

 ''- Asculta la mosu' aici ca lucrurile-n viata sunt simple daca ordinea este una controlata.''

Atunci a scos din dulapul invechit un borcan mare pe care l-a umplut cu oua de gaina..
''- E plin borcanul,nu?''
 Evindent am respuns ca da si mirat am glumit ca fortat am putea totusi inghesui si alte oua.
 Mosu' a scos atunci un saculet cu boabe de porumb si a inceput sa toarne peste oua umplind spatiile goale si m-a intrebat din nou daca borcanul este plin si putin nedumerit am spus ca da.
 Atunci a iesit afara si s-a intors cu un buzunar plin de nisip pe care l-a turnat peste oua si porumb, a scuturat putin borcanul astupand si ultimile goluri ramase si atunci m-a intrebat din nou zambind:
''- Acum, e plin?''
 Eu, intelegand fenomenul,dar nu si scopul am raspuns din nou ca da si parca nerabdator sa aflu morala.  Mosu' a tras un fum puternic din tigare, si-a ridicat paharul cu vin si l-a turnat in borcan privindu-ma in ochi, binteles fata imi era scursa printre degetele care-mi sustineau barbia si orgoliul putin ranit pentru ca parea ca vrea sa-mi demonstreze ce copil prost, grabit si mic sunt.

''- Acum sa te linistesc , iti dau borcanul sa-l privesti si sa-ti si explic ce vrea sa-nsemne. E viata unui om, iar ouale care sunt asa firave sunt lucrurile cele mai importante din viata unui om, adica familia, prietenii, sanatatea si toatele pasiunile lui.
 Boabele de porumb reprezinta partea financiara, adica o casa , o masina si bani, iar nisipul restul lucrulior marunte care apar in viata, dar toate astea pot fi cu adevarat importante atunci cand toate astea au cu adevarat importanta.
 Acum sa intelegi de ce oridinea trebuie sa fie una controlata hai sa schimbam oridinea de umplere a borcanului si sa incepem cu nisipul.''

 Atunci am inteles ce a vrut sa zica si care e morala experimetului si anume, nu trece prin viata facand celelalte lucruri marunte, adica sa nu incep sa umplu borcanul cu nisip pentru ca atunci ouale si boabele de porumb ar trebui sa ramana langa borcan.
 Totusi am ramas cu o nelamurire, ce oare inseamna paharul de vin?
 Mosu' a izbugnit in ras si mi-a zis:

''- Oricat de plina ar parea viata, e loc de mai mult, iar cand va fi sa pui capacul borcanului poti spune ca le-ai facut pe toate.
Hai sa-ti dau un pahar, sa-ti fac o tigara si sa-ti mai spuna mosu' cate-o vorba cate-o-ntamplare''

Cineva, mereu altceva

     

    Am vrut sa fiu cineva ca toata lumea, iar toata lumea sa fie ca mine....a intervenit ceva, eu.
    Am vrut sa fac ceva ca toata lumea, iar toata lumea sa faca ceva ca mine...tot eu.

 Cineva spunea sa fac ce simt fara sa regret, dar eu regret pentru ca nu am regret pentru ceea ce nu am facut si totusi era bine sa fi facut .

 Cineva a spus ca fraze alambicate pot fi spuse intr-un singur cuvant, dar totusi nevoia de a explica ceva te face sa scrii pagini intregi pentru a descrie cat mai bine vacantul loc lasat de neintelegerea sentimentului de neintelegere.

 Candva nu ma interesa de nimic si eram asa de inteles, iar acum cand fac totul pentru a fi inteles...

 Cum sa fac sa fiu un succes cu urmari?

 Cea mai mare problema a mea este ca pot face, dar pentru ce si pentru cine sunt lucruri care ar trebui sa umple vacantul loc neinteles.

'' Un succes fara urmari, nu este succes.''

 Mai ramane sa-mi dau seama de urmari si succesul va fi garantat....

" Iadul alb" nu este asa de ''iad''

    Au reusit ei cumva sa-mi strice imaginea de iarna....ei, oamenii.
                                                                                                                                                                 
   Nu o sa dau vina pe autoritati, sau o sa caut pe cineva pe care sa crucifc pentru toate astea, pentru ca nimeni nu este cu mai putin vinovat pentru situatia in care ne aflam.
   Ne este frica sa ne mai asumam treburi pe care alte ori le faceam din bun simt.
Intradevar, nu suntem ajutati, dar nici nu ajutam. Preferam sa ne plangem de mila si uitam cele mai importante valori ale noastre.

   Au reusit ei cumva sa-mi strice imaginea de iarna, dar nu au cum sa-mi ia bucuria anotimpului de iarna pentru ca niciodata nu voi uita cum ma trezeam dimineata in vacanta de iarna si ieseam afara sa-mi expun ''ultimul tip de sanie''.
   Saniuta mea pe care tata o facuse cu fiare vechi gasite prin curte, ieseam de dimineata sa-i lustruiesc sinele sa poata fugi mai tare decat celelalte.

   Cum sa-mi amintesc iarna altfel?
   Cum sa nu zambesc cand ies din casa si frigul ma loveste in fata exact ca atunci cand cu bucurie abia asteptam sa se crape de ziua si sa ma pregatesc de sanius?
   Cum sa uit cand ieseam pe strada cu ceilalti copii si construiam cazemate din zapada, iar mai apoi sa incepem un adevarat razboi de bataie cu bulgari?
   Cum sa-l uit pe Tumpi, catelul meu care astepta mai tare decat mine sa ies afara si sa ne jucam?

   Atatea bucurii pe care azi nu mai avem timp sa le traim. Adevaratele bucurii pe care azi nu le mai traim, nu mai avem timp. Trebuie sa ne certam intre noi pentru ca nu avem pe unde circula cu masina, sa ne plangem ca cei de la armata nu vin sa ne desfunde curtile de zapada.

   ''Iadul alb'' este locul in care toti am crescut si ne-am bucurat de el, este locul care poate oricand sa fie transformat in ceva cu adevarat valoros. Trebuie doar sa fim mai intelegatori si sa alegem sa facem ce este cu adevarat bine chiar daca asta inseamna sa renuntam la orgoliu si la ideea ca noi platim a scapa de iadul asta.
    Platim pentru tristetea si nemultumirea noastra, noi am ales sa fie asa, dar tot noi putem schimba daca am alege asta.

Acelasi EU

       La fel de simplu cum reusesti sa treci zi dupa zi prin viata, tot asa si iubirea poate fi vesnica, sau mai bine spus iubirea poate fi, atat cat exista. Este ca atunci cand esti invatat sa scrii si toata procedura consta in perseverenta cu care tu asterni pe caiete liniute si bastonase.
       Fa un lucru de mai multe ori si el o sa dureze atata timp cat il faci, iubeste si iubirea o sa dureze atat cat iubesti.
       Iubeste o viata intreaga , atat cat viata dureaza si cu siguranta va fi suficient atat cat a durat. Nimic nu poate face o zi mai interesanta decat atunci cand din cauza ei esti plin de nervi sau plin de bucurie, cand ea, iubirea, te face sa devii un obsedat.

''Acelasi eu,
Nebun si unic, Tu...
Scaldandu-ma-n aripa-ti de inger
Amintindu-mi de gandul rasaritului, Tu...
Mereu altfel,
Acelasi de atunci.....''


    Obsesiv iubesc si ma gandesc ca asta nu se va sfarsi, dar cine poate sti cat o sa iubesc? Oricum, o sa iubesc atat cat o sa iubesc, iar atunci cand nu voi mai iubi inseamna ca nu am fost indeajuns de perseverent.
    Doar timpul poate spune cand sau cat va dura, dar abia dupa ce el va trece si cand va trece nu voi mai putea spune cat a durat, pentru ca nimeni nu va mai sti.
    Va mai trece un timp pana cand timpul va trece, iar eu o sa iubesc pana atunci, o sa-mi iubesc viata care trece prea repede.