Au reusit ei cumva sa-mi strice imaginea de iarna....ei, oamenii.
Nu o sa dau vina pe autoritati, sau o sa caut pe cineva pe care sa crucifc pentru toate astea, pentru ca nimeni nu este cu mai putin vinovat pentru situatia in care ne aflam.
Ne este frica sa ne mai asumam treburi pe care alte ori le faceam din bun simt.
Intradevar, nu suntem ajutati, dar nici nu ajutam. Preferam sa ne plangem de mila si uitam cele mai importante valori ale noastre.
Au reusit ei cumva sa-mi strice imaginea de iarna, dar nu au cum sa-mi ia bucuria anotimpului de iarna pentru ca niciodata nu voi uita cum ma trezeam dimineata in vacanta de iarna si ieseam afara sa-mi expun ''ultimul tip de sanie''.
Saniuta mea pe care tata o facuse cu fiare vechi gasite prin curte, ieseam de dimineata sa-i lustruiesc sinele sa poata fugi mai tare decat celelalte.
Cum sa-mi amintesc iarna altfel?
Cum sa nu zambesc cand ies din casa si frigul ma loveste in fata exact ca atunci cand cu bucurie abia asteptam sa se crape de ziua si sa ma pregatesc de sanius?
Cum sa uit cand ieseam pe strada cu ceilalti copii si construiam cazemate din zapada, iar mai apoi sa incepem un adevarat razboi de bataie cu bulgari?
Cum sa-l uit pe Tumpi, catelul meu care astepta mai tare decat mine sa ies afara si sa ne jucam?
Atatea bucurii pe care azi nu mai avem timp sa le traim. Adevaratele bucurii pe care azi nu le mai traim, nu mai avem timp. Trebuie sa ne certam intre noi pentru ca nu avem pe unde circula cu masina, sa ne plangem ca cei de la armata nu vin sa ne desfunde curtile de zapada.
''Iadul alb'' este locul in care toti am crescut si ne-am bucurat de el, este locul care poate oricand sa fie transformat in ceva cu adevarat valoros. Trebuie doar sa fim mai intelegatori si sa alegem sa facem ce este cu adevarat bine chiar daca asta inseamna sa renuntam la orgoliu si la ideea ca noi platim a scapa de iadul asta.
Platim pentru tristetea si nemultumirea noastra, noi am ales sa fie asa, dar tot noi putem schimba daca am alege asta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu